Beneficiile tratamentului timpuriu în SM
Începerea tratamentului medicamentos în scleroza multipla la persoanele care au primele simptome ale afecțiunii, e asociată cu prelungirea timpului până la diagnosticare, potrivit unui studiu publicat în 10 August 2016 în varianta online a Jurnalului american ” American Academy of Neurology”
Studiul a implicat persoane care au avut primele simptome sugestive pentru a fi diagnosticate cu Scleroză Multiplă, cum ar fi amorțeală, probleme de vedere sau de echilibru, și RMN-ul arăta că ar putea fi vorba de Scleroză Multiplă. În mai mult de 85% dintre situații, ceea ce este numit simptom clinic izolat,va fi diagnosticat, în timp cu Scleroză Multiplă.
”Nu s-au făcut prea multe studii care să releve în ce fel începerea tratamentului în fază incipientă a bolii, influențează, pe termen lung, cursul acesteia.” a afirmat autorul studiului, Ludwig Kappos, MD la Universitatea Spital Basel din Basel, Elveția și membru al American Academy of Neurology. ”Studiul nostru aduce dovezi care să sprijine aplicarea tratamentului când apar primele semne ale afecțiunii și indică faptul că tratamentul precoce are un efect de lungă durată asupra evoluției bolii”.
Studiul a început cu 468 de persoane alese în mod aleator cărora li s-a alocat administrarea precoce a tratamentului cu Interferon Beta-1b sau palcebo. După ce pacienții au fost diagnosticați cu Scleroză Multiplă sau după 2 ani, persoanelor din grupul placebo li s-au putut administra Interferon Beta-1b sau alt medicament. După 11 ani, cercetătorii au reevaluat cele 278 de persoane care mai particiapu la studiu, dintre care 167 făceau parte din grupul în care s-a aplicat tratamentul precoce, iar 111 erau din grupul unde s-a aplicat tratamentul tardiv.
Dintre cei cărora li s-a aplicat tramatentul precoce, 33% erau mai puțin susceptibili de a fi diagnosticați cu Scleroză Multiplă comparativ cu cei care au primit tratamentul tardiv. În cazul persoanelor din grupul aplicării precoce a tratamentului, timpul până la prima recădere a crescut considerabil- 1,888 de zile-, comparativ cu persoanele din grupul celor care au primit tratament tardiv -931 de zile-. Persoanele din grupul administrării precoce a tratamentului au o rată de reapariție a recăderilor/ puseelor de 0.26 comparativ cu 19, pentru persoanele care au primit tratament tardiv- după apariția puseelor si diagnosticare-.
Nu au existat diferențe între cele două grupuri la testele carte măsoară gradul de invaliditate și nici la scanările RMN (care măsoară daunele produse de boală).
”Per total, aplicarea tratamentului precoce poate să aibă un beneficiu în ceea ce privesc recăderile, în mod special la începutul bolii, dar efecte limitate în ceea ce privesc rezultatele altor măsurători, incluzând și rezultatele raportate de pacienți” spune Brian C. Healy, Dr. la Spitalele ” Brigham and Women's Hospital” și ”Massachusetts General Hospital” în Boston și membru al American Academy of Neurology,, care a scris un editorial referitor la această temă.
Limitele acestui studiu includ faptul că participanții și cercetătorii implicați în studiu au aflat după testele de la al cincilea an, care participanți primeau medicamentul și care primeau placebo, și că, după faza studiului în care s-a făcut evaluarea celor din grupul placebo, toți participanții primeau tratament, astfel că, după aceea fază, nu a mai fost niciun grup de control, unde să nu se administreze niciun tratament.
Sursa:
https://www.sciencedaily.com/releases/2016/08/160810174409.htm