Terapia cognitiv comportamentală în SM

Florin Sebastian Badale, psiholog

SM este mai mult decât o boală medicală, este o boală care afectează persoana la nivel emoţional şi social. Persoanele diagnosticate se confruntă cu numeroase provocări şi ameninţări; acestea includ nevoia de a face faţă nesiguranţei, impredictibilităţii dar şi schimbărilor din viaţa familial, profesională şi cea socială. Mai mult, la acestea se adaugă nevoia de a face faţă bolii (simptomelor) zi de zi, pregătirea pentru pierderea funcţională progresivă şi acceptarea faptului că nu există un medicament care să vindece.

Psihologul şi, în speţă, intervenţia psihologică au scopul de a ajuta persoanele să facă faţă consecinţelor emoţionale şi sociale prin abordarea modului în care boala influenţează, în viaţa fiecăruia, bunăstarea emoţională şi calitatea vieţii.

Intervenţiile psihologice oferă persoanelor speranţă prin tratarea sau ameliorarea atât a problemelor psihologice cât şi celor sociale. Există dovezi care sugerează posibile beneficii ale exerciţiilor fizice, ale unei atitudini proactive (îndreptată către acţiune), ale suportului, atât multidisciplinar cât şi a grupului de prieteni.

 

Terapia cognitiv comportamentală (TCC) a fost studiată vreme îndelungată în SM, peste 20 de ani de studii. Multe cercetări s-au concentrat asupra tratamentului depresiei. Principiile acestei  teorii pun în prim plan gândurile persoanei, modul în care persoana gândeşte. TCC abordează îmbunătăţirea strategiilor de coping în general,  funcţionarea psihologică şi oboseala.

Astfel că utilitatea psihoterapiei este cu atât mai important cu cât se cunoaşte că stresul este unul dintre factorii care pot conduce la apariţia unui nou atac, acets stres fiind de fapt obiectul de muncă al intervenției.

Managementul propriu şi promovarea sănătăţii sunt concepte relaţionate cu TCC, astfel că sunt intervenții în TCC care sunt destinate îmbunătățirii strategiilor de coping activ *(to cope=a face față), orientat spre problemă, sau intervenții orientate spre emoție și acceptare.

Desigur, în România cultura și educația încă nu trimit persoana către o intervenție psihologică, ci din contră, o îndepărtează, chiar și atunci când persoana suferă de o boală cronică. Punctul forte este acela  că există specialiști formați, punctul slab este că aceștia nu au o experiență în abordarea persoanelor cu SM. Un alt punct forte este că, încet și sigur abordarea cazurilor prin intermediul echipelor terapeutice câștigă din ce în ce mai mult  teren în detrimentul unidisciplinarității.

Ședința de psihoterapie și trainingul cognitiv sunt metode prin care se poate crește calitatea vieții persoanei diagnosticate. Datorită specificului bolii unele ședințe se pot face și telefonic, mai ales dacă nu există astfel de servicii în zona de domiciliu a bolnavului. Atât ședința față în față cât și cea telefonică presupun un travaliu psihologic uneori dureros, dur, greu, dar alteori conduc în mod rapid la ușurare, la găsirea unui sens al vieții și în final, la o adaptare emoțională și funcționare cognitivă mai bună.

Tag-uri psihoterapie