SM în paralel cu problemele asociate vârstei

Ruth Ann Marie, Departamentul de Medicina Interna și de stiinte medicale comunitare, Universitatea din Manitoba, Winnipeg, Canada

Traducere: Tatiana Petco, voluntar ASMR

 

Scleroza multiplă afectează mai mult de 2 milioane de persoane în întreaga lume și mulți pacienți cu SM, de asemenea, suferă de alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială sau astmul. Noi numim aceste alte boli "comorbidități". Comorbiditățile diferă de patologiile secundare și de complicații, care sunt probleme fizice și psihice cauzate de SM. De exemplu, osteoporoza care se dezvoltă din cauza mobilității reduse a pacientului este o patologie secundară. Infecțiile căilor urinare cauzate de vezica neurogenă – problemele legate de nervii care controlează maniera în care vezica stochează urina sau o golește – sunt complicații. Este importantă cunoașterea diferențelor dintre aceste tulburări, deoarece abordările terapeutice nu sunt aceleași.

Dacă o comorbiditate agravează oboseala, atunci echipa de profesioniști în domeniul sănătății vor trata această comorbiditate. Dacă o complicație, de exemplu o infecție a căilor urinare provoacă agravarea simptomelor, profesioniștii vor trata complicația și vezica neurogenă. Acest articol se va concentra asupra comorbidităților.

Comorboditățile frecvente la persoanele care îmbătrânesc cu SM

Comorbiditățile psihiatrice sunt comune cu SM pe tot parcursul bolii. De-a lungul vieții, jumătate din persoanele cu SM suferă de depresie; unul din trei oameni va dezvolta anxietate; tulburările bipolare, deși mult mai puțin frecvente decât depresia și anxietatea, afectează o persoană cu SM din douăzeci. Comorbiditățile fizice sunt, de asemenea, frecvente la SM. Atunci când SM este diagnosticată, la pacienții tineri, riscul tulburărilor comune precum diabetul și hipertensiunea arterială este scăzut. Odată cu înaintarea în vârstă, bolile asociate sunt mai frecvente. Începând cu vârstele înaintate, problemele cele mai frecvente la persoanele cu SM sunt acelea care afectează cel mai des populația generală.

Hipertensiunea arterială afectează mai mult de 45 % dintre persoanele cu SM cu vârsa de peste 60 de ani. Nivelul ridicat de colesterol și bolile pulmonare cronice, cum ar fi astmul sau bronșita cronică, afectează mai mult de 20% dintre pesoanele cu SM cu vârsta de peste 60 de ani. Diabetul și bolile tiroidiene autoimune afectează până la 10% din persoanele cu SM. Majoritatea acestor boli afectează atât persoanele cu SM, precum și pe cei care nu suferă de această maladie.

Impactul comorbidităților

Comorbiditățile au implicații asupra SM în mai multe moduri diferite. Am constatat că sunt frecvente comorbiditățile vasculare, inclusiv hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat, diabetul și bolile cardiace. Un studiu efectuat asupra persoanelor care au avut comorbidități vasculare a relevant că ei cunosc un declin mai rapid în capacitatea lor de a merge decât cei care nu au fost afectați. Aproximativ jumătate din pesoanele care nu au arătat nici un semn de comorbiditate au avut nevoie de un baston pentru a merge în decursul celor 18 ani de la aparaiția primelor simptome SM, dar jumătate dintre cei care sufereau de comorbidități au avut nevoie de baston pentru a merge în primii 12 ani de la apariția primelor simptome. Un alt studiu a constatat că persoanele afectate de SM, cu un nivel ridicat de colesterol, au suferit mai multe dizabilități la începutul primilor doi ani decât cele cu un nivel scăzut de colesterol. Nivelul ridicat de colesterol a fost, de asemenea, asociat cu o atrofie mai pronunțată a creierului.

Persoanele afectate de SM și cele care suferă de depesie și anxietate sunt mai predispuse riscului de a nu și administra medicamentele prescrise pentru această boală. Calitatea vieții este mai puțin bună la persoanele afectate de SM decât la cele care nu sunt afectate; în timp ce numărul de comorbidități crește, calitatea vieții se deteriorează. Acesta este cazul persoanelor afectate de SM, care suferă de depresie și anxietate, deoarece comorbiditățile fizice afectează, de asemenea, calitatea vieții.

Un studiu canadian desfășurat la nivel național, a relevat că calitatea vieții mai puțin bună la persoanele cu SM care au, de asemenea, artrită, hipertensiune arterială, sindrom de oboseală cronică sau depresie. Artrita, hipertensiunea arterială și bolile pulmonare cronice merită o atenție clinică particulară, deoarece acestea prezintă recurențe mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Depresia este o peocupare la orice vâstă. Este încă neclar dacă tratarea comorbidității unei persoane îmbunătățește calitatea vieții. Impactul comorbidităților asupa speranței de viață la persoanele afectate de SM rămâne neelucidată.

Considerații legate de îngrijire

În timp ce persoanele cu SM îmbătrânesc și pe măsură ce boala progresează, managementul simptomelor ocupă un loc foarte important. Se cunosc foarte puține lucruri despre impactul comorbidităților privind gestionarea SM. În general, adulții care suferă de mai multe boli cronice semnalează dificultatea de a-și administra medicamntele. Administrarea mai multor medicamente în diferite momente este dificilă, iar folosirea mai multor medicamente poate fi costisitoare. Aceste probleme pot face dificilă administrarea medicamenelor prescrise. Acest fapt, reduce bineînțeles avantajele medicamentelor.

Prezența comorbidității asociate SM poate crea probleme de gestionare. O persoană care suferă de SM și de comorbidități poate presenta mai multe probleme clinice în același timp, în timp ce altă persoană poate prezenta o problemă din cauza mai multor factori. De exemplu, oboseala poate fi cauzată de SM sau de o altă boală, precum tulburări de somn sau de boli tiroidiene. Simptomele care survin adesea odată cu vârsta, pot fi, de asemenea, o provocare. De exemplu, o viziune sau o memorie defectă reprezintă simptome comune ale SM, dar acestea îi poate afecta în egală măsură și pe cei neafectați de SM în timpul îmbătrânii.  Aceste simptome sunt uneori cauzate de comorbidități. Deteriorarea vederii la persoanele vârstnice cu SM ar puea fi asociată cu cataracta, în unele cazuri. Prin urmare, este esențial să se identifice influența altor cauze decât SM pentru simptomele care se agravează. Acest lucru necesită adesea coordonarea îngrijirilor medicale de către diferiți membri ai echipei de profesioniști din domeniul sănătății.

Este important ca persoanele afectate de SM să continue să fie supravegheate/monitorizate de către cadrele medicale la nivel local sau de către medicul de familie, pentru că multe tulburări legate de vârstă nu se datorează  SM și pot fi mai bine evaluate și tratate de către un medic generalist decât de un neurolog.

Tratarea sclerozei multiple și comorbidităților

Există numeroase tratamente pentru tratarea simptomelor cronice a SM. Însă studiile, încercările clinice pentru aceste tratamente nu au fost în general realizate pe persoane cu SM care au dezvoltat comorbidități din motive de siguranță. Astfel, nu este clar dacă tratamentele sunt la fel de inofensive, eficiente sau bine tolerate de către persoanele cu SM afectate de comorbidități. Aplicarea unui program de sprijin al oboselii care a implicat persoane ce suferă de SM și diabet zaharat, au evidențiat o ameliorare mai lentă decât a altor participanți. Este posibilă necesitatea schimbării tratamentelor și a obiectivelor atunci când comorbiditatea este prezentă. Tratamentele utilizate pentru SM pot afecta riscul comorbidității. De exemplu, corticosteroizii utilizați pentru tratarea recidivelor pot agrava controlul diabetului zaharat. În timp ce numărul comorbidităților crește, este mai mult probabil ca o persoană cu SM să ia mai multe medicamente în același timp. Primirea mai multr medicamente crește riscul  efectelor secundare și a intervențiilor medicale. Unele medicamente pot provoca o scădere a tensiunii arteriale, ceea ce poate provoca leșin și amețeli. Timpul de reacție poate fi încetinit. Echilibrul se poate de asemenea degrada poate determina căderi.

Concluzie

Comorbiditatea este frecventă în SM și frecvența acesteia crește odată cu vârsta. Comorbiditatea are un impact asupra evoluției invalidității, calității vieții și a altor rezulate. Ea poate, de asemenea, să aibă repercursiuni asupra utilității tratamentelor simptomatice, în timp ce aceasta crește șansele de utilizare a mai multor medicamente împreună.  Astfel, orice schimbare în suportul oferit unei persoane cu SM ar trebui să fie luat în considerare ca parte a oricărui tratament. 

 

Sursa: MS in Focus, Ianuarie 2015