Afecțiuni psihiatrice în SM
Ce este psihiatria?
Psihiatria este o ramură a medicinei specializată în diagnosticarea, tratamentul și prevenirea afecțiunilor psihice. Tulburarile psihice reprezintă un grup distinct de afecțiuni ce sunt diagnosticate și tratate de către medicul psihiatru, însă cauzele acestora pot fi multiple.
Stabilirea diagnosticului.
În psihiatrie sunt utilizate interviul și observația, metode ce au ca scop obținerea unor date pe baza cărora medicul psihiatru poate stabili un diagnostic.
Interviul psihiatric se desfășoară sub forma unui dialog, a unei discuții deschise, libere și include două părti:
• Datele anamnestice: sunt adresate o serie de întrebari pentru a afla antecedentele personale și familiale, date despre contextul familial și socio-profesional, identificarea principalelor acuze și evolutia acestora în timp;
• Evaluarea stării psihice prezente.
Pe lângă această evaluare medicul psihiatru poate solicita efectuarea unor analize suplimentare sau consulturi de alta specialitate: teste de laborator (analize biochimice, hematologice, citologice etc.); examinări imagistice; examen psihologic - psihologii efectuează anumite baterii de teste (ex. Teste de inteligență, teste asupra structurii personalității, teste cognitive etc.); alte consulturi de specialitate, în funcție de caz.
Astfel, pentru stabilirea unui diagnostic, medicul specialist psihiatru utilizează atât datele din anamneza și examenul stării psihice cât și rezultatele analizelor și explorărilor.
Stabilirea planului de tratament
După ce a fost stabilit diagnosticul se poate concepe planul terapeutic, plan care întotdeauna este unul personalizat. Principala metodă de tratament a tulburărilor psihice o reprezintă terapia farmacologică (medicamentoasă) asociată cu consilierea și educația în ceea ce privește managementul simptomelor, autoîngrijirea, prevenția, administrarea medicației, stilul de viată.
De asemenea, în funcție de particularitatea fiecărui caz, se pot asocia: psihoterapia, alte tipuri de terapii, tratamentul afecțiunilor asociate.
În psihiatrie, tratamentul farmacologic este recomandat pentru perioade variate de timp, existând astfel situații în care acesta durează câteva zile sau săptămâni, dar și situații în care durata este de câteva luni, ani sau chiar pentru perioade nedefinite.
Tulburările psihice din cadrul sclerozei multiple (SM)
Anumite simptome psihice pot să apară uneori chiar la debutul SM, înaintea simptomelor neurologice, dar au adesea un caracter fluctuant, sunt izolate și nespecifice. Astfel, la momentul respectiv nu se va putea pune un diagnostic concret, de multe ori o persoană poate să nici nu observe aceste simptome dacă ele nu persistă pentru o perioadă mai lungă de timp. Ulterior, pe măsură ce SM evoluează și apar anumite manifestări neurologice, pot apărea și anumite tulburări psihice.
Atunci când sunt nediagnosticate și netratate, afecțiunile psihice pot avea un impact asupra evoluției sclerozei multiple, pot afecta calitatea vieții, interferă cu abilitatea de implicare în autoîngrijire și în abordarea eficientă a SM, poate conduce în timp la depresie și chiar la suicid.
I. Tulburarea Depresivă Majoră sau Depresia (așa cum este cunoscută în limbajul popular)
Este de două ori mai frecventă la pacienții cu Scleroză Multipla (SM) față de populația generală, iar frecvența crește dacă în familia dumneavoastră există rude de gradul I cu depresie. Pe lângă aceste date, au mai fost identificați și o serie de factori de risc pentru depresie la pacienții cu SM:
• Sexul feminin
• Vârsta sub 35 ani
• Istoric familial de tulburare depresivă majoră
• Niveluri crescute de stres ce pot apărea după o situație dificilă din viață sau în perioadele majore de tranziție din cadrul evoluției SM: după aflarea diagnosticului, în timpul unei exacerbări sau când apar modificări majore în funcționare și abilități
• Când apar leziuni ale sistemului nervos central în zonele răspunzatoare de controlul și exprimarea emoțiilor
• Efectele adverse ale unor tratamente precum corticosteroizi (ex: metilprednisolon) sau interferon.
Simptomele depresiei
• Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatarea personală (de ex., se simte trist sau inutil), ori observație făcută de alții (de ex., pare înlăcrimat).
• Diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi;
• Pierderea semnificativă în greutate, deși nu ține dietă, ori luare în greutate ori scăderea sau creșterea apetitului aproape în fiecare zi.
• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
• Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alții, nu numai senzațiile subiective de neliniște sau lentoare)
• Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi;
Oboseala (fatigabilitatea), simptom comun ambelor afectiuni, este definită ca o stare de epuizare fizică sau psihică, și este unul dintre cele mai dizabilitante simptome din SM, afectând semnificativ calitatea vieții. Este intâlnită la aproximativ 75 % dintre pacienți. Oboseala este mai accentuată în a doua parte a zilei și poate fi influențată de expunerea la căldură, băi fierbinți/saună, stări febrile, efort fizic sau stres.
• Sentimente de culpabilitate sau de culpa excesivă ori inadecvată aproape in fiecare zi (nu numai autoreproș sau culpabilizare în legatura cu faptul de a fi suferind);
• Diminuarea capacității de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea personală, fie observată de alții);
• Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului
Riscul suicidar
Pacientii cu SM au un risc suicidar mult mai mare decât populația generală, și este în strânsă legătură cu depresia și nu cu dizabilitățile. Factorii care pot crește riscul suicidar sunt: gradul de severitate al depresiei, subtipul progresiv al SM, izolarea socială, vîrsta tânără, venituri mici, sexul masculin, prezența dizabilităților, lipsa de speranță.
Importanța tratării depresiei și prezentarea la medic
Depresia din SM nu este în legătură directă cu durata evoluției bolii (a SM) sau a progresiei dizabilităților.
Tratarea depresiei este importană deoarece netratarea aceasteia poate avea un impact negativ pe calitatea vieții pacienților cu SM și asupra complianței la tratamentul pentru SM.
Depresia poate să apară la orice pacient cu SM, în orice moment al evoluției bolii, indiferent de gradul incapacității fizice. Depresia nu indică o lipsa de caracter și nu ar trebui să fie ceva de care să vă rușinați sau să ascundeți.
O persoană nu poate preveni sau controla depresia prin forța voinței și ambiție, pentru acest lucru fiind nevoie și de ajutorul unui medic psihiatru.
Solicitați ajutorul psihiatrului ori de cate ori este nevoie, iar când apar gânduri negative sau suicidare nu ezitați să le spuneți medicului.
Tratamentul depresiei din SM
1. Tratamentul farmacologic:
Medicația antidepresivă este cea de primă alegere. Recomandările generale sunt ca tratamentul să se efectueze pe termen lung, poate chiar nelimitat, iar reevaluările să fie lunare sau ori de câte ori apar modificări în tratamentul și evolutia SM.
Medicației antidepresive i se mai pot asocia sedative ușoare, anxiolitice (medicamente care relaxează și reduc anxietatea) și inductoare ale somnului/somnifere dar numai pentru o perioadă limitată.
2. Tratamentul non-farmacologic:
• Psihoterapie cognitiv-comportamentală.
În cadrul ședințelor de terapie pacienții învață o serie de mecanisme de coping activ (gestionarea mai bună a emoțiilor, identificarea gândurilor disfuncționale și înlocuirea lor cu altele mai adaptative, însușirea unor metode de relaxare și meditație).
• Terapia de grup, este la fel de utilă ca cea individuală, studiile arătând o îmbunătățire pe termen lung a capacității de a face față stresului și stărilor depresive, și o îmbunătățire pe termen scurt a vitalității și a stării de bine.
3. Exercitiile fizice
• Atât timp cât condiția fizică o permite, sedentarismul trebuie evitat pe cât posibil deoarece poate cauza scăderea tonuslui muscular și apariția oboselii, posturi (poziții) incorecte ale coloanei vertebrale, scăderea densității osoase și apariția riscului pentru fracturi
• Exercițiile fizice scad riscul apariției bolilor cardiovasculare și al hipertensiunii arteriale, îmbunătățește somnul, întărește oasele, crește flexibilitatea, forța musculară și energia, determină o stare generală de bine.
• Exercițiile fizice nu încetinesc progresia SM dar ajută foarte mult la ameliorarea complicațiilor ce rezultă din oboseala musculară, contracturi musculare, expunerea la stres.
• Este indicat ca exercițiile fizice să se efectueze cu ajutorul unui specialist în Recuperare Medicală deoarece este nevoie de o evaluare prealabilă riguroasă a manifestărilor neurologice și a tonusului muscular, a posturii, a mobilității articulațiilor. De asemenea, medicul evaluează și severitatea durerilor, calitatea vederii, capacitatea de menținere a echilibrului.
• Doar după ce analizează toate aceste aspecte medicul poate realiza un plan individualizat de exerciții fizice.
II. Tulburările anxioase:
Aproximativ 50 % din pacienții cu SM suferă de anxietate.
Riscul pentru a dezvolta anxietate este crescut dacă sunt prezenți și acești factori:
• Prezența concomitentă a depresiei,
• Sexul feminin,
• Niveluri scăzute ale funcționării sociale,
• Stresul.
Anxietatea reduce semnificativ calitatea vieții indiferent de stadiul în care se află boala. Dintre tulburările de anxietate cel mai des întâlnite în SM sunt Tulburarea de anxietate generalizată și Tulburarea de panică.
Simptomele anxietății generalizate
• Anxietate și grijă excesive (anxietate anticipatorie) legate de anumite evenimente sau activități, prezentă în majoritatea zilelor, pe o perioadă de aproximativ 6 luni
• Controlul cu dificultate al acestor îngrijorări
• Anxietatea și grija sunt asociate cu cel putin 3 din următoarele: neliniște sau senzația de a se simți “la limită”, fatigabilitate, dificultăți de concentrare sau senzația de “minte goală”, iritabilitate, tensiune musculară, tulburări ale somnului (dificultăți de adormire sau de menținere a somnului, somn nesatisfăcător)
• Preocupările legate de anxietate și grijă nu se referă la alte afecțiuni
• Anxietatea și grija determină o deteriorare semnificativă în funcționarea socială, ocupaționala sau în alte domenii
• Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unui medicament sau ale unei afecțiuni medicale generale( de ex. Hipotiroidism)
Tratamentul anxietății generalizate
1.Tratamentul farmacologic constă în administrarea unor medicamente (antidepresive, anxiolitice) cu scopul de a reduce anxietatea și simptomele somatice ale anxietății (tahicardie, tensiune musculară, transpirații), de a menține remisiunea (diminuarea acestor simptome) și de a preveni recăderile.
2.Tratamentul non-farmacologic constă în efectuarea ședințelor de psihoterapie (cel mai adesea de tip cognitiv-comportamental-un tip de psihoterapie care și-a dovedit eficacitatea în aceste tulburări).
Tulburarea de panică:
Atacurile de panică sunt stări ce debutează brusc, fără un factor declanșator, caracterizate prin anxietate intensă, progresivă, ce atinge intensitatea maximă în aproximativ 10 minute, asociate cu: tahicardie (bătăi rapide ale inimii), palpitații, discomfort toracic, dispnee, senzație de sufocare, hiperventilație (crește frecvența respiratorie), greață, discomfort abdominal, transpirații, tremurături, amețeli, vertij, lipotimii, parestezii (amorțeli sau furnicături), teama de moarte iminentă sau de a pierde controlul.
Tulburarea de panică este o afecțiune în care aceste atacuri sunt frecvente, mai exact 4 crize de anxietate ce au loc într-o perioadă de 4 săptâmani.
Tratamentul este asemenator cu cel al tulburarii anxioase generalizate, medicația anxiolitică (care scade anxietatea și cea antidepresivă fiind cel mai adesea recomandate.
III. Abuzul de substanțe:
Multe persoane apelează la alcool pentru reducerea anxietății, pentu relaxare sau pentru inducerea somnului. Pe lângă efectul toxic asupra ficatului, alcoolul are un efect foarte toxic și asupra celulelor nervoase amplificând astfel tulburările cauzate de leziunile specifice sclerozei multiple.
Abuzul de medicamente – Automedicația (administrarea medicației fără o recomandare medicală) este metoda folosită, iar cel mai des sunt utilizate analgezicele (calmante ale durerii), anxioliticele (calmante/sedative) și somniferele.
Indiferent de tipul de substanță utilizată, efectele pe termen lung pentru sănătate, în general, dar și pentru evoluția SM pot fi nefavorabile. Cereți întotdeauna părerea specialistului înainte de a începe un anumit tratament, chiar daca acesta se eliberează fără rețetă.
V. Tulburări ale somnului:
Sunt de 3 ori mai frecvente la pacienții cu SM față de populația generală. Lipsa somnului poate avea numeroase consecințe asupra organismului cum ar fi: modificări ale secrețiilor hormonale, scăderea atenției, memoriei și a capacității de concentrare sau schimbări ale dispoziției (nervozitate, anxietate). De asemenea, afectarea somnului poate duce, în timp, la apariția depresiei.
Deși este vorba despre un singur termen, de multe ori insomnia se poate manifesta în mai multe moduri și poate avea numeroase consecințe:
• Prezența unei durate scăzute a somnului
• Adormire dificilă (insomnii de adormire)
• Calitate scăzută a somnului
• Trezirea timpurie, cu aproximativ 2-3 ore față de ora obișnuită de trezire (insomnii de trezire)
• Somn fragmentat (cicluri repetate de adormire-trezire)
• Somnul este neodihnitor
• Afectarea funcționării sociale, profesionale și personale
• Somnolență în timpul zilei
• Stări de nervozitate și iritabilitate
Întotdeauna, înainte de a se incepe tratamentul insomniei, este necesar ca mai întâi să se descopere cauza. În momentul în care inomniile devin din ce în ce mai frecvente este recomandat să consultați un neurolog sau un psihiatru. Există totuși anumite reguli generale precum și câteva tehnici ce pot fi invățate cu ajutorul unui psihoterapeut.:
• Încercați să păstrați un program regulat atât pentru orele de adormire cât și pentru cele de trezire
• Evitați sș efectuați exerciții fizice intense seara
• Evitați dormitul în timpul zilei
• Evitați consumul de cafeina, alcool și mesele copioase spre sfârșitul zilei sau seara
• Daca somnul nu se instalează în 20 de minute, cel mai bine este să coborâti din pat și să reveniți abia când organismul este pregătit pentru somn.
• Desfășurati activități și exerciții fizice în timpul zilei pentru a vă consuma energia
• În timpul dimineții expuneți-vă la lumina naturală, deoarece aceasta este cel mai bun sincronizator al ritmului somn-veghe
• Evitarea pe cât posibil a stimulilor care inhibă somnul precum: urmărirea continuă a ceasului în timpul nopții, folosirea patului sau a dormitorului pentru alte activități în afară de dormit (ex: privitul la televizor, folosirea unui laptop sau telefon mobil pentru a naviga pe internet).
Atât diagnosticul cât și tratamentul insomniei se realizează numai cu ajutorul medicului, deoarece numai un specialist poate să determine riscurile legate de acea afecțiune, sa recomande un tratament adecvat si sa evalueze eventualele riscuri ale unor interactiuni medicamentoase. De asemenea, medicul va efectua reevaluări periodice ale stării clinice și ale schemei de tratament.
Tulburările cognitive
Funcțiile cognitive reprezintă totalitatea funcțiilor psihice (atenția, percepția, memoria, gândirea) care orientează organismul uman spre mediul înconjurător și îi permite să recolteze informații prin intermediul organelor de simț. Pe baza acestor informații (prelucrate și stocate în memorie) se emit judecăți și raționamente proprii care constituie evaluarea realității de către individ. In funcție de această evaluare individul va acționa printr-un comportament, va lua atitudine față de mediu.
Tulburările cognitive apar la aproximativ 40-70% din pacienții cu SM și nu au intensitatea tulburărilor cognitive întâlnite în demențe sau alte afecțiuni.
La cei activi din punct de vedere social cea mai importantă consecință este incapacitatea de a-și desfășura activitățile profesionale/pierderea locului de muncă.
Afectează, de asemenea, și capacitatea de a trăi independent, indiferent de severitatea dizabilităților, capacitatea de a participa la activitățile de recuperare, capacitatea de a respecta schemele de tratament
Tulburările cognitive se manifestă prin afectarea:
• memoria pe termen lung: memoria explicită (declarativă/episodic) – memorează experiența personală/reține rapid informații și fapte noi.
• memoria pe termen scurt: memoria de lucru – afectează stocarea temporară și manipularea informației
• Atenția: atenția selectivă din sarcini complexe
atenția distributivă
• Viteza de procesare a informațiilor
• Funcțiile executive: planificarea, gândirea abstractă, rezolvarea problemelor
Nu sunt afectate:
• Coeficientul de inteligență (IQ)
• Limbajul
• Memoria semantică: se referă la cunoștintele generale
• Memoria implicită (procedurală), este cea care memorează proceduri comportamentale: mersul pe bicicletă, înotul
• Procesarea informațiilor
Tratamentul tulburărilor cognitive
Reabilitarea cognitivă sau “Antrenamentul” este cel mai indicat în aceste situații, deoarece s-a dovedit că efectuarea constantă de mici exerciții mentale menține un tonus bun al funcțiilor cognitive.
Are rezultate favorabile deoarece se bazează pe neuroplasticitate (capacitatea sistemului nervos de a răspunde la stimulii interni/externi prin reorganizarea structurilor, funcțiilor si conexiunilor).
Dr.Dan Roșu este absolvent al Facultății de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa” din Iași. Ulterior a urmat pregatirea ca medic rezident psihiatru în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București, unde a dobândit experiență de 4 ani în: urgențele psihiatrice, tulburările legate de consumul de alcool și alte substanțe psihoactive, tulburările psihice întalnite în anumite afecțiuni somatice, scleroza multiplă, demența Alzheimer și alte tipuri de demențe etc.
Pentru detalii și contact puteți consulta pagina domnului doctor la adresa: http://www.danrosu.ro/